Evrei 2:9-18 “Dar pe Acela, care a fost făcut ,,pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem ,,încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit -o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu -I este ruşine să -i numească “fraţi”cînd zice: ,,Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării. Şi iarăş: ,,Îmi voi pune încrederea în El.“ Şi în alt loc: ,,Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i -a dat Dumnezeu!” Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.”

Spuneam si data trecuta ca textul acesta contine una dintre afirmatiile lui Dumnezeu vis a vis de identitatea lui Hristos, si intelegand-o vom putea prinde si noi adevaratul sens al Craciunului, pentru ca nici o discutie despre aceasta sarbatoare nu ar fi completa fara sa raspundem la intrebarea : De ce s-a intrupat Hristos? sau De ce a devenit Dumnezeu om?

“Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.Ea va naşte un Fiu, şi -i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale” Matei 1:20-21

Scopul intruparii lui Hristos a fost fara indoiala mantuirea oamenilor. Textul pe care l-am pus inaintea voastra extrapoleaza conceptul acesta, aducandu-ne inainte 5 motive pentru care El este Mantuitorul perfect.

1.Incepand cu versetul 9 “Dar pe Acela, care a fost făcut ,,pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem ,,încununat cu slavă şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit -o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”, intelegem ca Hristos s-a intrupat ca sa fie Inlocuitorul nostru in moarte. Asta inseamna totul pentru noi, aceasta este esenta mesajului si Evangheliei crestine.

Adevarul este ca tu trebuia sa mori pentru pacatele tale, eu trebuia sa mor pentru pacatele mele, dar a venit Hristos cu scopul precis de a o face in locul nostru. Pentru a putea face lucrul acesta insa, El a trebuit sa faca un lucru foarte greu de inteles pentru audienta autorului cartii Evrei. – Dumnezeu a trebuit sa coboare mai jos decat ingerii.

Intersectand timpul, Eternitatea si Perfectiunea s-a smerit, Dumnezeu Fiul s-a smerit, si “pentru putina vreme” a fost facut mai pe jos decat ingerii. A fost facut mai jos decat ingerii ca sa poata muri si moartea Lui nu a fost un accident, ci a fost predestinata de Insusi Dumnezeu Tatal. Hristos s-a nascut cu scopul precis de-a muri. Dumnezeu Fiul pune demnitatea la o parte pentru a gusta moartea pentru noi. Moartea este inevitabila acolo unde exista pacat, pentru ca plata pacatului este moartea. Dumnezeu s-a smerit, a coborat pe pamant sa moara in locul meu si al tau, o moarte substitutiva. Hristos nu a murit pentru un ideal sau vreo cauza nobila, ca si ceilalti eroi ai istoriei, pentru ca nu a fost un simplu martir sau idealist. De fapt moartea Sa nu a fost deloc  doar o simpla trecere in nefiinta. Uitati-va din nou la versetul 9 ” din pricina mortii pe care a suferit-o“. Moartea Sa a fost plina de suferinta, materializata prin agonie in interior si tortura in exterior. Pe cruce Hristos a simtit agonia vesnica a fiecarui suflet care trebuia sa ajunga in iad, si blestemul si pedeapsa vesnica au fost concentrate in cateva ore si puse pe El. Nevinovat de nimic El a suferit totul – de-aceea s-a intrupat, sa fie Inlocuitorul nostru in moarte. Doar in Inlocuitorul nostru este speranta pentru noi sa scapam de domnia pacatului, doar El ne va duce in faza in care vom scapa si de prezenta pacatului.

Gal 4:4-5 “Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”

2 Cor 5:15 “Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

Acest act suprem de umilinta, prin care Dumnezeu Fiul s-a coborat mai pe jos decat ingerii, are o motivatie pe care o gasim tot in versetul 9. ” pentru ca prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti” Harul izvorat din dragostea Sa a fost motorul extraordinar care a pus planul minunat al mantuirii in miscare. Harul L-a determinat sa se smereasca cum s-a smerit, sa faca tot ce a facut, sa sufere cum a suferit, sa moara cum a murit. Aceasta este masura bunatatii Lui. Ani de zile m-am intrebat ce vrea sa spuna David in Psalmul 63:3 “Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale.” Nu m-am gandit ca voi primi raspuns de la autorul epistolei catre Evrei. Ascultati afirmatia directa a lui Hristos din Ioan 10 :17-18 “Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau.Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.” El a facut totul de buna voie, bunatatea l-a determinat sa guste moartea in locul nostru. Asta este o intr-adevar o veste extraordinara de Craciun!

Facand toate acestea Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si de aceea il vedem tot aici, in versetul 9 “incununat cu slava si cu cinste“.  Chris Rațiu

Tags: Craciun, Hristologie, Hristos, Intrupare

Cu trecerea anilor, Craciunul a adunat tot mai multe posibile sensuri. Pentru cei mai multi dintre noi Craciunul este definit de doua cuvinte : voie buna. Metodele de a ajunge la aceasta voie buna sunt extrem de diverse. Unii impart voia buna prin felicitari, de aceea in fiecare an in sezonul acesta se estimeaza ca oamenii isi trimit unii altora peste 4 miliarde de felicitari. Altii gasesc voia buna in pahar, stiind ca daca o vor “face lata”, nimeni nu-i va condamna… ca doar e craciun. Pentru acestia nu spiritul Craciunului ci mai degraba spirtul lui pare sa conteze cel mai mult.

Pentru o alta categorie, Craciunul a devenit ocazia, poate unica din an, de-a se intalni cu familia, de-a merge acasa. Intalnirile cu cei dragi, impartasirea amintirilor, nostalgia vremurilor de alta data si bucuria de a fi toti impreuna pentru cateva ore sau poate zile, este pentru multi poate unica ocazie din an cand vor avea ocazia sa rezolve diferentele si crizele, care le-au rupt familia.

Tocmai pentru ca toti asociem Craciunul cu voia buna si il caracterizam ca fiind cea mai frumoasa sarbatoare de familie, el pare sa amplifice si durerea lipsei si a despartirii, in cazul unei alte categorii, oameni pentru care saracia, boala sau moartea nu sunt straine.

Saracia lucie in care poate s-au zbatut un an intreg, devine dintr-o data insuportabila, pentru ca orice parinte este strapuns de tristetea din ochii copilului care nu a primit nici un cadou. Foamea si lipsurile pe care s-au obisnuit parca sa le ignore se amplifica brusc. ” … macar la Craciun, daca am fi avut ceva cat de cat mai bun!”

Pentru cei ce au pierdut pe cineva drag, Craciunul devine deasemenea un timp extrem de greu de suportat. Amintirile anilor trecuti vin din nou la viata, sapand din nou brazde adanci in inima cicatrizata. Pentru cel ce si-a pierdut partenerul de viata, este foarte greu sa priveasca pe fereastra in seara de Craciun, cand casa vecinului de peste drum este plina cu cupluri, invitate la petrecerea sezonului. Pentru cel ce si-a pierdut un copil, este greu sa vada copilasii colindand si primind cadouri, cand tot ce-i mai poate oferi propriului sau copil este o coroana pe mormant. Craciunul este deasemenea sarbatoarea cand si cea mai zgarcita inima este dispusa sa daruiasca.

Interesant este insa cum, si la primul Craciun si chiar si astazi doar cativa ii inteleg adevaratul sens.

Adevaratul sens al Craciunului a fost inteles de Elisabeta, care a pronuntat faimoasele cuvinte: “Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.” Luca 1:42

Adevaratul sens al Craciunului a fost inteles si de Maria. “Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa,cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.” Luca 1:46-55

Zaharia a inteles si el adevaratul sens al Craciunului. “Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” Luca 1:68-79

Batranul Simeon a inteles sensul Craciunului. “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor,lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.” Luca 2:29-32

Batrana Ana a inteles si ea adevaratul sens al Craciunului. “A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.” Luca 2:38

Sensul adevarat al Craciunului il vom intelege deci doar multumind lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare. Multumind ca Simeon, inchinandu-ne ca magii – acesta trebuie sa fie si sa ramana sensul Craciunului.

Vom privi  in articolele urmatoare la un text pe care il gasim in cartea Evrei la capitolul 2:9-18, text care contine una dintre afirmatiile lui Dumnezeu vis a vis de identitatea lui Hristos, si intelegand-o vom putea prinde si noi adevaratul sens al Craciunului, pentru ca nici o discutie despre aceasta sarbatoare nu ar fi completa fara sa raspundem la intrebarea : De ce s-a intrupat Hristos? sau De ce a devenit Dumnezeu om?  Chris Rațiu

Tags: Craciun, Hristologie, Hristos, Intrupare