”Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste.” Nicolae Steinhardt
Posts Tagged dreptate
Tranziție
Jul 5
Dreptatea si Harul (II)
Dec 10
Acum, cealalta parte a celui de-al doilea cerc are categoria mila sau har. Este ceva gresit intr-un Dumnezeu sfant, drept, care este plin de har sau este milostiv? Nu ar fi rau pentru o Fiinta dreapta si fara vina sa acorde mila sau har pentru ca harul si mila sunt lucruri bune. Ele nu sunt lucruri negative; in timp ce nedreptatea este rea.
Si acum, iata ce se intampla. Vom sterge aceasta imagine. Si vom desena o alta pe tabla. Aceasta va fi foarte simpla. Voi desena cateva schite de oameni pe tabla si imi voi arata indemanarile artistice sau lipsa lor. Avem un grup de, sa spunem, sapte sau opt omuleti mici pe tabla, aceste figurine reprezinta un grup de oameni. Acum, cand vorbim despre doctrina alegerii, intelegem ca unii oameni primesc harul alegerii si altii nu. Deci, voi lua bucata de creta si voi desena un cerc in jurul a patru din acesti oameni din grup. Si apoi voi pune un cerc in jurul celorlalti. Si acum, in primul cerc sunt cei care primesc harul. Celalalt grup primeste, din mana lui Dumnezeu, dreptate. Adica, alesii primesc harul lui Dumnezeu. Cei ne-alesi primesc dreptatea lui Dumnezeu. Merg prea repede? Alesii primesc har sau mila. Ne-alesii primesc dreptate. Acum, pana aici, a fost cineva din imaginea mea o victima a nedreptatii sau injustitiei lui Dumnezeu? Bineinteles ca nu.
Si aici ajunge Pavel cand pune intrebarea, “Este nedreptate in Dumnezeu?” Intrebarea este pusa pentru ca harul lui Dumnezeu nu este dat in mod egal tuturor. Si de vreme ce Dumnezeu ii da un dar plin de har lui Iacov pe care nu il da lui Esau, se pare ca acest lucru nu este cinstit. Pentru ca protestul este in felul urmator, “daca eu dau har unei persoane, atunci trebuie sa dau har tuturor.” Corect? Nu asa gandim noi? Acesta este felul american. Acesta este felul democratic.
Dar haideti sa facem o analogie cu prizonierii care au fost condamnati pentru crima de gradul intai. Si guvernatorul statului decide sa exercite clementa executiva si sa ierte pe unul dintre acesti criminali. Acum, acest criminal nu merita sa fie iertat. El merita sa fie executat. El a scapat de dreptate si a primit mila. Acum, presupuneti ca guvernatorul nu alege sa ierte pe ceilalti criminali condamnati si ei sunt pedepsiti. Au fost ei pedepsiti in mod nedrept? Bineinteles ca nu. Ei au primit dreptatea. Cealalta persoana a primit har. Acum, va voi intreba: Este necesar ca daca guvernatorul iarta pe unul, in consecinta, sa ii ierte pe toti? Va intreb. Prin ce lege se spune ca daca o persoana primeste mila, toata lumea trebuie sa primeasca mila? Aceasta ar fi adevarat numai daca dreptatea o cere. Dar noi nu vorbim despre dreptate aici. Vorbim despre non-justitie. Vorbim despre mila. Vorbim despre har. Si acest lucru le reaminteste Pavel romanilor in mod foarte direct. Ca Dumnezeu a spus deja lui Moise, “Voi avea mila de cine vreau sa am mila si voi avea indurare pentru cine vreau sa am indurare.” Acesta este unul dintre cele mai cruciale concepte pe care trebuie sa le intelegem despre crestinismul biblic. Si este unul pe care putini dintre noi il cuprindem cu adevarat. Asa cum am spus si mai inainte, nu am intalnit nici un crestin care sa-mi spuna ca nu crede in suveranitatea lui Dumnezeu. Read the rest of this entry »
Dreptatea si Harul (I)
Dec 9
In Romani 9, Pavel anticipeaza cea mai mare obiectie pe care o aduc oamenii impotriva doctrinei alegerii, si anume, ca aceasta va umbri dreptatea lui Dumnezeu. Ar face pe Dumnezeu sa para, cumva, nedrept. Si Pavel ridica aceasta intrebare in Romani 9, “Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu?” Si el raspunde propriei intrebari spunand, “Nicidecum!” Si apoi, versetul 15 din Romani capitolul 9 spune aceasta:
“Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.
Asa dar, (aceasta este concluzia) nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.”
In cercurile in care calatoresc eu si aud discutii cu privire la doctrina predestinarii sau a alegerii, uneori jargonul, limbajul, nomenclatura pe care o aud este ca doctrina augustiniana a alegerii (observati ca nu o numesc doctrina calvinista a alegerii pentru ca aceea irita mereu, Calvin fiind judecat nedrept. Dar din nou, vreau sa stiti ca nu Calvin a scris atat de mult despre aceasta doctrina, si ceea ce a scris fusese deja scris mai detaliat de catre Luther si mai devreme de Augustin. Si este mai potrivit sa identificam aceasta pozitie istorica cu Augustin decat cu Calvin)… dar atat de des in terminologia celor care discuta aceasta doctrina, ei se refera la doctrinele ce inconjoara conceptul alegerii cu numele de “doctrinele harului.” Imi place aceasta numire pentru ca pune accentul acolo unde-i este locul. Pentru ca punctul focal al doctrinei Biblice a alegerii este conceptul harului lui Dumnezeu.
Haideti deci sa incepem aici astazi. Despre ce vorbim atunci cand discutam despre har? Harul este definit cel mai simplu prin sintagma “favoare nemeritata.” Adica, atunci cand primim har de la Dumnezeu, noi primim o binecuvantare sau favoare sau beneficiu din mana Lui pe care nu l-am meritat, nu l-am castigat, nu l-am dobandit prin eforturile proprii. Vine gratuit, pur si simplu din largimea milei Lui fata de noi.
Aici ne directioneaza Pavel gandirea cand apare intrebarea, “Este nedreptate in Dumnezeu?” si el spune, “Cu siguranta ca nu” si apoi imediat le aminteste crestinilor romani, care urmeaza sa primeasca aceasta scrisoare si epistola din mana lui, despre ceea ce Dumnezeu a descoperit deja in Vechiul Testament lui Moise cand El a spus, “Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.” Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre harul lui Dumnezeu este ca harul este suveran. Harul este ceva pe care Dumnezeu nu este niciodata obligat sa il ofere. Dumnezeu nu ii datoreaza nimanui har. Ganditi-va la acest lucru un moment. Daca Dumnezeu ne-ar fi datorat harul, nu ar mai fi fost har. Read the rest of this entry »
Am mentionat data trecuta, in timp ce priveam la Romani 9, ca Pavel anticipeaza cea mai mare obiectie pe care o aduc oamenii impotriva doctrinei alegerii. Si anume, ca aceasta va umbri dreptatea lui Dumnezeu. Ar face pe Dumnezeu sa para, cumva, nedrept. Si Pavel ridica aceasta intrebare in Romani 9, “Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu?” Si el raspunde propriei intrebari spunand, “Nicidecum!” Si apoi, versetul 15 din Romani capitolul 9 spune aceasta: ”Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur. Asa dar, (aceasta este concluzia) nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.” Acum, in cercurile in care calatoresc eu si aud discutii cu privire la doctrina predestinarii sau a alegerii, uneori jargonul, limbajul, nomenclatura pe care o aud este ca doctrina augustiniana a alegerii (observati ca nu o numesc doctrina calvinista a alegerii pentru ca aceea irita mereu, Calvin fiind judecat nedrept. Dar din nou, vreau sa stiti ca nu Calvin a scris atat de mult despre aceasta doctrina, si ceea ce a scris fusese deja scris mai detaliat de catre Luther si mai devreme de Augustin. Si este mai potrivit sa identificam aceasta pozitie istorica cu Augustin decat cu Calvin)… dar atat de des in terminologia celor care discuta aceasta doctrina, ei se refera la doctrinele ce inconjoara conceptul alegerii cu numele de “doctrinele harului.” Imi place aceasta numire pentru ca pune accentul acolo unde-i este locul. Pentru ca punctul focal al doctrinei Biblice a alegerii este conceptul harului lui Dumnezeu. Acum, haideti sa incepem aici astazi. Despre ce vorbim atunci cand discutam despre har? Harul este definit cel mai simplu prin fraza “favoare nemeritata.” Read the rest of this entry »
Aveti dreptate !
Jun 16
Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalţi greşesc. Totdeauna. Cu o condiţie: nici unul dintre voi să nu-şi închipuie că e celălalt. Nu vă încredeţi în afirmaţiile altora. Repuneţi totul în discuţie. Fiţi voi înşivă. Nu ascultaţi niciun sfat: cu excepţia acestuia. Eugene Ionesco
