Posts Tagged iad

Pacatosii in Mainile unui Dumnezeu Manios (VI)

Ar trebui sã vã mirati cum de nu sunteti încã în iad! Fãrã îndoialã cã acesta a fost cazul unora pe care i-ati vãzut si cunoscut, care niciodatã nu au meritat iadul mai mult decât voi, si care pe atunci pãreau sã merite sã fie acum în viatã la fel ca voi. Cazul lor e fãrã sperantã acum; ei tipã acum în mizerie extremã si în disperare desãvârsitã; dar aici, voi sunteti încã pe pãmântul celor vii si în casa lui Dumnezeu, si aveti o oportunitate sã obtineti mântuire. Ce n-ar da acele suflete sãrmane condamnate, fãrã sperantã, pentru oportunitatea unei zile asemenea celei de care vã bucurati voi acum!

Iar acum aveti o extraordinarã oportunitate, o zi în care Hristos a deschis larg portile îndurãrii si când stã si cheamã, strigând cu voce tare, pe sãrmanii pãcãtosi; o zi în care multi vin la El si se nevoiesc sã intre în Împãrãtia lui Dumnezeu. Zilnic sunt multi care vin de la est, vest, nord si sud; multi care au fost pentru mult timp în aceeasi conditie mizerabilã în care sunteti si voi, sunt acum într-o stare de fericire, cu inimile umplute de dragoste pentru Cel care i-a iubit si i-a spãlat în sângele Lui de pãcatele lor, bucurându-se în nãdejdea slavei lui Dumnezeu. Cât de înfricosãtor este sã fii lãsat pe dinafarã într-o asemenea zi! Sã vezi cum multi altii sãrbãtoresc, în timp ce tu suferi si pieri! Sã-i vezi pe atât de multi bucurându-se si cântând cu inima plinã de bucurie, în timp ce tu ai motive doar sã plângi din cauza întristãrii din inimã si sã urli din cauza durerii sufletesti! Cum puteti sã stati linistiti o singurã clipã mãcar în aceastã conditie?

Nu sunt sufletele voastre la fel de pretioase ca cele ale oamenilor din Suffield ( o localitate din apropiere ), unde ei se întorc pe zi ce trece tot mai multi la Hristos? Oare nu sunt multi aici care au trãi mult în aceastã lume si totusi nu sunt nãscuti din nou pânã în ziua de azi? Astfel cã sunt strãini de poporul Israel si, de când trãiesc, nu au fãcut altceva decât sã-si strângã o comoarã de mânie pentru ziua mâniei. Cazul dumneavoastrã, domnilor, într-un mod special, este extrem de periculos.

Vinovãtia voastrã este extrem de mare, iar inimile voastre sunt foarte împietrite. Nu vedeti cã, în general, persoanele de vârsta voastrã nu sunt atinse si rãmân neregenerate, în mijlocul acestei lucrãri remarcabile si minunate din perioada aceasta de îndurare?

Trebuie sã vã cercetati pe voi însivã si sã vã treziti pe de-a-ntregul din somn. Nu veti putea îndura furia si mânia unui Dumnezeu infinit. – Iar voi, tinerilor si tinerelor, veti neglija oare aceastã perioadã pretioasã de care aveti parte, când atât de multi altii de vârsta voastrã renuntã la desertãciunile tineretii si vin la Hristos? Acum aveti, în mod deosebit, o oportunitate extraordinarã; dar, dacã o neglijati, se va întâmpla cu voi în curând ca si cu acele persoane care si-au petrecut toti anii pretiosi ai tineretii în pãcat si care au ajuns acum într-o asemenea stare înfricosãtoare de orbire si împietrire. Iar voi, copiilor, care nu sunteti convertiti, oare nu stiti cã sunteti în drum spre iad si cã veti îndura mânia grozavã a acelui Dumnezeu care e mânios pe voi în fiecare zi si în fiecare noapte? Vã veti multumi sã rãmâneti copiii diavolului, când atât de multi alti copii din tarã au fost convertiti si au devenit copiii sfinti si fericiti ai Regelui regilor? Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , ,

Pacatosii in Mainile unui Dumnezeu Manios (V)

3. Starea mizerabilã la care veti fi expusi e cea la care veti fi condamnati de Dumnezeu cu scopul ca El sã demonstreze ce înseamnã mânia lui Iehova. Dorinta lui Dumnezeu a fost sã arate îngerilor si oamenilor, si cât de excelentã e iubirea Sa, dar si cât de teribilã e mânia Lui. Câteodatã, împãratii pãmântesti doresc sã demonstreze cât de grozavã e mânia lor, prin pedepsele extreme pe care le executã împotriva celor care îi provoacã. Nebucadnetar, acel monarh puternic si semet al imperiului caldean, a dorit sã-si arate mânia când era mâniat pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego; asa cã a dat poruncã ca cuptorul cu foc sã fie încãlzit de sapte ori mai tare decât a fost înainte; fãrã îndoialã, mânia lui s-a ridicat la cel mai înalt grad de furie care poate fi atins de o minte umanã. Însã Dumnezeul cel arate mânia si sã-si descopere puterea, a suferit cu multã rãbdare niste vase ale mâniei, fãcute pentru pieire”, doreste de asemenea sã-si arate mânia si sã-si înalte maiestatea Sa înfricosãtoare si puterea Sa nelimitatã prin suferintele extreme ale dusmanilor Sãi. Romani 9:22 – „Si ce putem spune, dacã Dumnezeu, fiindcã voia sã-si arate mânia si sã-si descopere puterea, a suferit cu multã rãbdare niste vase ale mâniei, fãcute pentru pieire?” Vãzând, deci, cã acesta este planul Sãu si ceea ce a hotãrât El, si anume, sã arate cât de teribile sunt mânia Sa neînfrânatã, furia si violenta pedepselor Sale, stim cã El le va manifesta. Va fi grozav lucru sã fii martor la ceea ce se va întâmpla si va fi dus la bun sfârsit.Atunci când marele si mâniosul Dumnezeu se va fi ridicat si îsi va fi executat rãzbunarea Sa înfricosãtoare asupra sãrmanului pãcãtos, iar când nenorocitul acela va îndura greutatea si puterea infinitã a indignãrii Sale, atunci Dumnezeu va chema întregul univers sã priveascã acea maiestate înfricosãtoare si acea puterenelimitatã care vor fi vizibile atunci. Isaia 33:12-14 – „Popoarele vor fi ca niste cuptoare de var, ca niste spini tãiati care ard în foc. Voi, cei de departe, ascultati ce am fãcut! si voi, cei de aproape, vedeti puterea Mea! Pãcãtosii sunt îngroziti, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiti, care zic: „Cine din noi va putea sã rãmânã lângã un foc mistuitor?” „Cine din noi va putea sã rãmânã lângã niste flãcãri vesnice?”

Asa se va întâmpla cu voi, care sunteti neconvertiti, dacã veti continua în aceastã stare; puterea si maiestatea infinitã, cât si atotputernicia înfricosãtoare a lui Dumnezeu, vor fi înãltate prin voi, în grozãvia de nespus a chinurilor voastre. Veti fi chinuiti în prezenta sfintilor îngeri si în prezenta Mielului; iar atunci când veti fi în aceastã suferintã, locuitorii gloriosi ai cerului se vor duce sã priveascã acest spectacol înfiorãtor, ca sã vadã cât de mare e mânia si furia Celui Atotputernic; si, dupã ce o vor fi vãzut, vor cãdea cu fetele la pãmânt si se vor închina acestei puteri si maiestãti mari. Isaia 66:23,24 – „În fiecare lunã nouã si în fiecare Sabat, va veni orice fãpturã sã se închine înaintea Mea, zice Domnul. si când vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au rãzvrãtit împotriva Mea; cãci viermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge; si vor fi o pricinã de groazã pentru orice fãpturã.” Read the rest of this entry »

Tags: , , , ,

Pacatosii in Mainile unui Dumnezeu Manios (IV)

Pãcãtosule! Ia în considerare pericolul înfricosãtor în care te afli: lucrul deasupra cãruia atârni, tinut de mâna lui Dumnezeu, e un cuptor imens de mânie, o groapã latã si fãrã fund, plinã de focul mâniei – si esti tinut deasupra acelei gropi de mâna acelui Dumnezeu a cãrui mânie e provocatã si aprinsã la fel de tare împotriva ta, cum e împotriva celor multi care sunt condamnati în iad. Atârni de un fir subtire de atã, iar flãcãrile mâniei divine ard în jurul tau, gata sã te mistuie în fiecare moment; si nu ai niciun Mijlocitor, nimic de care sã te tii ca sã te scapi, nimic care sã te tinã departe de flãcãrile mâniei, nimic care sã fie al tãu, nimic ce sã fi fãcut vreodatã, nici ce sã poti face, care sã-L facã pe Dumnezeu sã te crute pentru o clipã mãcar. si ia în considerare aici în mod particular.

1. A cui mânie este: este mânia Dumnezeului infinit. Dacã ar fi doar mânia unui om, chiar de ar fi cea a celui mai puternic print, ar fi, prin comparatie, prea putin vrednicã de luat în seamã. Mânia regilor este foarte de temut, în special cea a monarhilor absoluti, care au cu totul în puterea lor posesiunile si vietile supusilor lor si pot sã dispunã de ele dupã placul lor. Proverbe 20:2 – „Frica pe care o insuflã împãratul este ca rãcnetul unui leu: cine îl supãrã, pãcãtuieste împotriva lui însusi”. Acel supus care îl mânie rãu pe un print despotic, poate suferi cele mai extreme chinuri pe care le poate inventa mintea umanã sau pe care le poate aplica puterea omului. Însã, cei mai mari monarhi pãmântesti, în cea mai mare maiestate si putere a lor si când se îmbracã cu cele mai mari terori ale lor, sunt doar ca viermi neputinciosi si vrednici de dispret, în comparatie cu marele si atotputernicul Creator si Rege al cerului si pãmântului. Tot ce pot face ei, când sunt mai înfuriati si când si-au manifestat furia pânã la capãt, e putin lucru. Toti împãratii pãmântului sunt înaintea lui Dumnezeu ca lãcustele; sunt nimic, mai putin decât nimic: atât iubirea, cât si ura lor, sunt de dispretuit.

Mânia marelui Rege al regilor e cu atât mai teribilã decât a lor, cu cât e mai mare maiestatea Lui. Luca 12:4,5 – „Vã spun vouã, prietenii Mei: Sã nu vã temeti de cei ce ucid trupul, si dupã aceea nu mai pot face nimic. Vã voi arãta de cine sã vã temeti. Temeti-vã de Acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în gheenã; da, vã spun, de El sã vã temeti.” Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , ,

Pacatosii in Mainile unui Dumnezeu Manios (III)

APLICATIE

Folosul acestui subiect înfricosãtor ar putea fi trezirea persoanelor neconvertite din aceastã adunare. Ceea ceati auzit e adevãrat pentru fiecare dintre voi caresunteti strãini de Hristos. – Aceastã lume de mizerii, acest iaz de pucioasã aprinsã, e larg deschis sub voi. Adâncul înfricosãtor plin de flãcãrile arzânde ale mâniei lui Dumnezeu e acolo; gura larg deschisã a iadului e acolo; si voi nu aveti pe ce sã stati, nici de ce sã vã tineti, nu existã nimic între voi si iad decât aerul; si numai puterea si buna plãcere a lui Dumnezeu e cea care vã tine. Poate cã nu sunteti sensibili la aceasta; vedeti si voi cã sunteti încã scãpati de iad, dar nu vedeti mâna lui Dumnezeu în aceasta; si priviti la alte lucruri, cum ar fi starea bunã a sãnãtãtii trupurilor voastre, purtarea de grijã de vietile voastre, si la lucrurile pe care le folositi pentru supravietuirea voastrã. Dar, cu adevãrat, aceste lucruri sunt nimic; dacã Dumnezeu si-ar retrage mâna, toate aceste lucruri nu v-ar putea sustine sã nu cãdeti, mai mult decât ar putea aerul gol sustine o persoanã aflatã în cãdere.

Rãutatea voastrã vã face grei ca plumbul si vã trage în jos cu mare putere si presiune cãtre iad; si dacã Dumnezeu v-ar lãsa, v-ati scufunda imediat si ati coborî rapid, plonjând în iazul fãrã fund, si atunci toatã sãnãtatea voastrã si purtarea voastrã de grijã si prudenta voastrã, ca si planurile cele mai bine imaginate, împreunã cu toatã neprihãnirea voastrã, nu ar avea mai multã putere sã vã sustinã si sã vã pãstreze afarã din iad decât ar avea o pânzã de pãianjen în încercarea de a opri o stâncã ce cade. Dacã nu ar fi pentru buna plãcere suveranã a lui Dumnezeu, pãmântul nu v-ar îndura mãcar o clipã; pentru cã voi sunteti o povarã pentru el; creatia întreagã suspinã împreunã cu voi; creaturile au fost supuse robiei stricãciunii voastre, nu din voia lor ( Romani 8:20 „Cãci firea a fost supusã desertãciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o …” soarele nu strãluceste de bunãvoie peste voi ca sã vã dea luminã sã slujiti pãcatului si lui Satan; pãmântul nu-si dã de bunãvoie recolta ca sã vã satisfacã vouã poftele; nici nu e de bunãvoie o scenã pe care sã vã jucati voi stricãciunea; aerul nu vã slujeste de bunãvoie sã puteti respira ca sã vã întretineti flacãra vietii în mãdularele voastre, în timp ce voi vã cheltuiti viata în slujba dusmanilor lui Dumnezeu. Creaturile lui Dumnezeu sunt bune si au fost fãcute pentru om, ca acesta sã-L slujeascã pe Dumnezeu cu ele, si nu se supun de bunãvoie oricãrui alt scop, si suspinã când se face abuz de ele în scopuri direct opuse naturii si telului lor. Iar lumea v-ar vãrsa afarã, dacã nu ar fi mâna suveranã a Celui care a supus-o desertãciunii, în nãdejde. Existã norii negri ai mâniei lui Dumnezeu atârnând acum tocmai deasupra capetelor voastre, plini de furtuni teribile si cu tunete mari; si dacã nu ar exista mâna lui Dumnezeu care sã o tinã în frâu, furtuna s-ar declansa imediat asupra voastrã. Buna plãcere suveranã a lui Dumnezeu tine în frâu pentru moment vânturile teribile; altfel ar veni cu furie, iar distrugerea voastrã ar veni rapid, ca pleava adunatã vara la seceris, aflatã în bãtaia furtunii. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , , ,

Pacatosii in Mainile unui Dumnezeu Manios (II)

7. Faptul cã nu existã momentan vreun pericol de moarte vizibil nu constituie un motiv de sigurantã pentru cei rãi nici pentru o singurã clipã. Pentru omul firesc, faptul cã acum e sãnãtos nu constituie o sigurantã, nici faptul cã nu percepe pericolul vreunui accident prin care sã pãrãseascã lumea în momentul de fatã, nici faptul cã nu observã a fi vreun pericol vizibil în ce priveste circumstantele în care se aflã. Variata si continua experientã a lumii, din toate veacurile, indicã faptul cã lipsa vreunul pericol evident nu e o dovadã cã omul nu se aflã pe marginea vesniciei si cã urmãtorul pas nu va fi spre o altã lume. Cãile si modalitãtile prin care persoanele pleacã brusc din lumea aceastã sunt nevãzute, neasteptate, nenumãrate si de neimaginat. Oamenii neconvertiti umblã deasupra gropii iadului pe o suprafatã putredã, si sunt nenumãrate locuri în care aceastã suprafatã e atât de slabã încât nu le va putea sustine greutatea – si, în plus, aceste locuri subrede nu sunt vizibile. Sãgetile mortii zboarã nevãzute ziua în amiaza mare; cea mai ascutitã vedere nu le poate observa. Dumnezeu are atât de multe si diferite cãi nepãtrunse de a-i lua din lume pe cei rãi si de a-i trimite în iad, încât nimic nu demonstreazã cã Dumnezeu ar avea nevoie de vreun miracol ori sã treacã dincolo de cursa obisnuitã a providentei Sale pentru a distruge oricâti oameni rãi, în orice moment. Toate modalitãtile prin care pãcãtosii pleacã din lumea aceasta sunt atât de bine tinute în mâinile lui Dumnezeu – si în mod universal si absolut supuse puterii si hotãrârii Lui încât nu depinde deloc mai putin doar de voia lui Dumnezeu dacã pãcãtosii vor merge în orice moment în iad decât ar fi dacã Dumnezeu nu s-ar folosi deaceste modalitãti si dacã ele n-ar avea nici o legãturã cu cazul.

8. Prudenta naturalã a oamenilor si grija de a-si pãzi vietile, cât si preocuparea altora de a-i pãzi, nu îi tine în sigurantã nici un moment. Providenta divinã si experienta universalã depun mãrturie în favoarea acestui lucru. E absolut evident cã întelepciunea oamenilor nu îi poate scãpa de moarte; dacã ar fi altfel, am putea vedea vreo diferentã care sã existe între oamenii politici si înteleptii lumii, pe de o parte, si ceilalti, în ce priveste predispozitia acestora pentru o moarte timpurie si neasteptatã: dar care e adevãrul, de fapt? Eclesiastul 2:16 – „Cum moare cel întelept? Exact la fel ca nebunul!”

9. Toatã truda si toate planurile imaginate de cei rãi pentru a scãpa de iad, în timp ce continuã sã-L respingã pe Hristos si sã rãmânã tot rãi, nu îi pãzesc de iad nicio singurã clipã. Aproape fiecare om firesc care aude de iad, va încerca sã se convingã cã el va scãpa; el depinde de puterile lui în ce priveste siguranta proprie; se laudã cu realizãrile lui, cu ceea ce face acum, sau cu ceea ce intentioneazã sã facã. Fiecare om face în mintea lui planuri cum ar putea sã evite condamnarea si se laudã cu inventivitatea lui si crede cã planurile lui nu vor falimenta. Ei aud într-adevãr cã sunt putini cei mântuiti si cã cea mai mare parte a oamenilor care au murit înainte au mers în iad; totusi, fiecare îsi imagineazã cã planurile pe care le face pentru scãparea lui vor fi mai bune decât cele pe care le-au fãcut altii. Nu vrea sã ajungã în acel loc de chin; si el îsi zice cã vrea sã îsi ia toate precautiile si asa sã aranjeze lucrurile încât sã nu dea gres. Dar nebunii copii ai oamenilor se însealã urât în planurile lor si în încrederea pe care o au în puterea si întelepciunea lor; lucrul în care se încred nu e altceva decât o umbrã! Cea mai mare parte a celor care au trãit în trecut sub aceleasi mijloace ale harului, si care acum sunt morti, au mers, fãrã îndoialã, în iad; si acest lucru nu s-a întâmplat din cauzã cã n-ar fi fost la fel de întelepti ca cei care sunt azi în viatã: nici din cauzã cã n-ar fi orânduit lucrurile la fel de bine pentru ei însisi ca sã-si asigure scãparea. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,