Vorbeam data trecută despre pesimiștii obișnuiți cu răul. Oare să existe alții obișnuiti cu binele, oameni care au ajuns să cunoască ceea ce specialiștii numesc ”zona de comfort” ? Cu siguranță! Pentru această categorie de oameni, cuvântul schimbare sună de-a dreptul înfiorător, ideea aceasta fiind percepută ca fiind efectiv un afront adus lui Dumnezeu. Nu degeaba multe dintre bisericile noastre parcă au încremenit, în contextul cultural extrem de dinamic al secolului al XXI- lea. Confundând stabilitatea și credincioșia cu această încremenire, majoritatea se mândresc că de 30 sau 40 de ani nu au schimbat absolut nimic, și nu s-au schimbat nici ei absolut deloc. Nu despre ei vreau însă să vorbesc, ci despre un grup mai mic din mijlocul lor. Mă refer la aceia pe care anul nou i-a prins ca și pe Petru pe mare.

Matei 14:22-33 ”Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!”  Şi de frică au ţipat. Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!” ,,Doamne”,  I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”,,Vino!”  i -a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

L-am ales pe Petru pentru că el poate fi in această instanță prototipul creștinului care vrea să ducă relația pe care o are cu Hristos la urmatorul nivel, la un nivel mai înalt. Acesta este omul gata de-a călca în teritoriul miracolelor, un om convins că alături de Dumnezeu orice este posibil. Te-a găsit cumva anul acesta gata de ați duce relația personală cu Hrisos la un nivel mai înalt? Ești oare gata să calci pe ape la porunca Marelui Stăpân? Logica îți spune: ”Fii gata să înoți! ”, dar Hristos te asigură: ” Dacă crezi vei reuși! ” Când calci pe ape vei avea impresia că vântul bate și mai tare, că marea are ceva cu tine de data asta, dar minunea se va întâmpla pentru ca slujești unui Dumnezeu al minunilor. Deși frica te pândește, El te va apuca de mână. Curajos nu este cel ce nu are frică, ci acela care știe să și-o învingă. Curajul nu este deci nimic mai mult decât o frică în care s-a făcut ordine. Poț în acest început de an să spui ca și Tereza de Lisieux ”Nu vreau să fiu un sfânt oarecare, nu mi-e frică de suferinţă, nu mi-e frică de nimic, decât doar de voinţa mea proprie, ia-o de la mine, eu aleg voinţa Ta, definitiv.” Îndrăznește deci, pentru că El a biruit lumea!

Tags: Interesant, Reflectii

Ca pe Israel la Iordan, pesimist și obișnuit cu răul, dar incapabil de-ai da drumul din brațe de frica unuia și mai mare.

Iosua 3: 1-17  ”Iosua, sculîndu-se disdedimineaţă, a pornit din Sitim cu toţi copiii lui Israel. Au ajuns la Iordan; şi au rămas acolo peste noapte, înainte de a trece. După trei zile, căpeteniile oastei au trecut prin tabără, şi au dat poporului următoarea poruncă: ,,Cînd veţi vedea chivotul legămîntului Domnului, Dumnezeului vostru, dus de preoţi, cari sînt din neamul Leviţilor, să plecaţi din locul în care sînteţi, şi să porniţi după el. Dar între voi şi el să fie o depărtare de aproape două mii de coţi: să nu vă apropiaţi de el. El vă va arăta drumul pe care trebuie să -l urmaţi, căci n’aţi mai trecut pe drumul acesta.” Iosua a zis poporului: ,,Sfinţiţi-vă, căci mîne Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” Şi Iosua a zis preoţilor: ,,Luaţi chivotul legămîntului, şi treceţi înaintea poporului.“ Ei au luat chivotul legămîntului, şi au pornit înaintea poporului. Domnul a zis lui Iosua: ,,Astăzi, voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că voi fi cu tine cum am fost cu Moise. Să dai următoarea poruncă preoţilor cari duc chivotul legămîntului: ,Cînd veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan.” Iosua a zis copiilor lui Israel: ,,Apropiaţi-vă, şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.” Iosua a zis: ,,Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, şi că va izgoni dinaintea voastră pe Cananiţi, pe Hetiţi, pe Heviţi, pe Fereziţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi şi pe Iebusiţi: Iată, chivotul legămîntului Domnului întregului pămînt va trece înaintea voastră în Iordan. Acum, luaţi doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminţie. Şi de îndată ce preoţii cari duc chivotul Domnului, Dumnezeului întregului pămînt, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, şi anume ape cari se pogoară din sus, se vor opri grămadă.” Poporul a ieşit din corturi, ca să treacă Iordanul, şi preoţii cari duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului. Cînd preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la Iordan, şi cînd li s’au muiat picioarele în marginea apei, -căci Iordanul se varsă peste toate malurile lui în tot timpul secerişului, apele cari se pogoară din sus s’au oprit, şi s’au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de lîngă cetatea Adam, care este lîngă Ţartan; iar cele ce se pogorau spre marea cîmpiei, care este marea Sărată, s’au scurs de tot. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. Preoţii cari duceau chivotul legămîntului Domnului s’au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pînă a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul.”

Am ajuns la concluzia că succesul este determinat  nu atât de poziția pe care cineva a câștigat-o in viață, cât de obstacolele pe care el le-a depașit încercând să învingă. Pentru oamenii aceștia era mult mai simplu să mai dea o tură de pustie decât să facă pasul acesta al credinței și să intre în țara promisă. Mai bine să mori cu nasul în nisip decât să-ți riști viața încercând să iei țara in stăpânire. Decât să-ti riști viața mai bine nu trăiesti! Ascultați ce spunea marele Eminescu in poezia sa numită Melancolie :

”Și când gândesc la viața-mi, Îmi pare că ea cură, Încet repovestită de o străină gură

Ca și când n-ar fi viața-mi, Ca și când n-aș fi fost, Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost

De-mi țin la el urechea și râd de câte- ascult, Ca de dureri străine? … Parc- am murit demult.”

Astfel de oameni se laudă întotdeauna că ei merg la sigur, când de fapt nu merg nicăieri. Te-a prins cumva și pe tine anul nou într-o situație în care vezi ca nu ești bine, cu o slujbă pe care ai ajuns să o urăști, într-o criză familială care nu pare să aibă nici o soluție, și ai vrea să faci un pas dar nu-l faci, paralizat de gândul că in loc să dai de mai bine, un și mai mare rău te va ajunge ? Cel rău vrea să te țină în starea aceasta, dar trebuie să înțelegi la acest început de an, că de foarte multe ori în viață, singurul lucru care stă între tine și împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru viața ta, este propria-ți frică. Isaia 41:10 ”Nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” Caracterul nu se poate dezvolta în linişte şi pace. Numai prin încercare şi suferinţă se poate întări sufletul, însufleţi ambiţia şi numai asumându-ți riscul, vei atinge succesul. Închei cu cuvintele lui Seneca ”Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieţii în palma omului. Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim deci şi să stăruim.” Succes!

Tags: Interesant, Reflectii