REFLECŢII

Nuanţe in Teologie şi Filosofie

Posts Tagged Intrupare

Scopul Întrupării lui Hristos (IV)

Dec 31

Posted by Chris in Reflectii, Teologie | No Comments

3. In al treilea rand, Hristos s-a intrupat cu scopul de a ne sfinti. El este Cel care ne sfinteste.

Evrei 2:11 “Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul.” Sa insemne oare asta ca toti adevaratii crestini sunt sfinti? Cu siguranta da! Scriptura afirma aici ca suntem perfect sfinti, referindu-se desigur la pozitia noastra inaintea lui Dumnezeu si nicidecum la practica. Este esential sa intelegem ca exista doua adevaruri in Noul Testament legate de sfintire, o parte pozitionala si o alta practica. Este o diferenta intre ceea ce esti si ceea ce faci. Pozitional vorbind, Scriptura afirma ca suntem perfect sfinti inaintea lui Dumnezeu.

Col 2:9-10 “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.Voi aveţi totul deplin (NKJV – sunteti completi ) în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri.”

Revenind la versetul 11 din textul nostru, vedem ca “Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul” Suntem deci una cu Hristos. Sfintenia lui Hristos devine astfel a noastra. Nu stam in picioare datorita nepihanirii noastre, ci datorita neprihanirii lui Hristos care ne-a fost data. Noi si Hristos suntem una. Este acesta un bilet de voie pentru a pacatui? Nicidecum! Cand intelegem ca suntem una cu Hristos, si ca in El, Dumnezeu ne vede perfecti, este departe de noi gandul sa facem ceva care sa contrazica aceasta imensa favoare, acest har fenomenal. Pentru ca toate acestea sa fie posibile, intruparea, moartea si invierea Sa au fost imperative.

Suntem una cu Hristos! – suna a slogan sau pretentie ieftina, a lauda desarta. Asa ar fi daca aceasta afirmatie ne-ar apartine. Toti au pretentia ca sunt in posesia adevarului – musulmanii, new age, bahaii, mormonii, martorii lui Iehova, ateii, etc. Afirmatia asta insa nu ne apartine noua ci Lui, drept dovada, versetul 11 continua “Lui nu-I este rusine sa-i numeasca frati”

In familiile in care mai este cate o “oaie neagra” poti intalni foarte des oameni rusinati, de respectivii membri ai familiei. Hristos insa ne-a sfintit prin moartea Sa, si desi noi, in mod ciudat, ne rusinam de El, cand am avea ocazia sa-L proclamam Domn al vietilor noastre si altora, Lui nu-I este rusine sa ne numeasca frati. Daca nici asta nu clarifica in mintile noastre ideea de har, atunci nu stiu ce altceva ne-ar putea ajuta mai mult.

Ascultati Evrei 10:10 “Prin această ,,voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.” Sfintirea realizata de Hristos in contul nostru nu este nicidecum temporara, lucru confirmat si de Evrei 10:14 “Căci printr’o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.” Este foarte adevarat ca nu ne comportam de multe ori, pe masura acestor afirmatii, insa scopul vietii crestine este tocmai acesta, de-a transpune in practica ceea ce suntem pozitional. Asta insa presupune rabdare, de aceea am si fost chemati sa aducem roade in rabdare. Purtand pacatele noastre, Hristos ne-a unit cu Sine si astfel am devenit una. Hristos se identifica cu noi atat in moarte cat si in inviere si viata, cum de fapt bine observa autorul Evreilor, care confirma lucrul acesta folosindu-se de  texte citate din Vechiul Testament.

Astfel Evrei 2:12 citeaza Psalmul 22:22 “Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.” Adunarea face insa parte din realitatea Noului Testament. Analizand Psalmul acesta Mesianic, intelegem ca textul acesta Il identifica pe Hristos cu noi in moarte.

Prima parte a versetului 13 “Imi voi pune increderea in El” citeaza Isaia 8:17 si impreuna cu partea a doua “Iata-ma, Eu si copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu“, Il identifica pe Hristos cu noi in inviere si viata.

Hristos se infrateste cu noi nu in natura Sa – noi fiind umani, El fiind divin, nici in puterea Sa – noi fiind limitati, El fiind Atotputernic, ci in Neprihanirea Sa. Cat de minunata si desavarsita este aceasta mantuire oferita de Fiul lui Dumnezeu!

Textul curge mai departe si Il descrie pe Hristos ca fiind biruitorul diavolului si al mortii, iar in final ca Marele Preot, care inca mijloceste pentru noi si care simte cu noi in slabiciunile, esecurile si caderile noastre. Scopul intruparii lui Hristos a fost foarte precis, si este surprins foarte bine de cuvintele unui vechi colind romanesc: ” Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca! ” Autor Chris Rațiu

Tags: , , , ,

Scopul Întrupării lui Hristos (III)

Dec 30

Posted by Chris in Reflectii, Teologie | 2 Comments

2. Afirmam data trecuta ca, facand toate acestea, Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si de aceea il vedem tot aici, in versetul 9 “incununat cu slava si cu cinste“. El este Marele Preot invrednicit de Dumnezeu, si asta il face Capetenia Mantuirii noastre.

Evr 5:5 “Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

Ajungem astfel la versetul 10 din textul pe care l-am propus atentiei voastre data trecuta, text pe care il gasiti in cartea Evrei la capitolul 2:9-18. Versetul 10 incepe cu o sintagma pe care Cornilescu nu o surprinde in traducerea sa, si care suna astfel: ” Se potrivea cu El…” Oare ce sa insemne “Se potrivea cu El” ? Ce anume se potrivea cu El? Sa urmarim mai departe versetul 10, tradus de data aceasta din versiunea NKJV “Se potrivea cu El, pentru care si prin care sunt toate, in aducerea de multi fii la slava, sa desavarseasca pe Capetenia Mantuirii prin suferinte.” Dorinta lui Dumnezeu era sa aduca multi fii la slava, afirma autorul, si pentru a implini acest deziderat, El L-a facut pe Hristos, Capetenia Mantuirii noastre, desavarsindu-l prin suferinta. Hristos a trebuit sa sufere si sa moara, iar conform versetului 10 din textul nostru, aceste lucruri se potriveau cu El, adica cu caracterul Lui.

a. Se potrivea cu intelepciunea lui Dumnezeu, ca Hristos sa faca ceea ce a facut. Crucea devine astfel capodopera absoluta a intelepciunii lui Dumnezeu, pentru ca prin ea, Dumnezeu a rezolvat o problema pe care absolut nimeni alcineva nu ar fi putut-o macar spera sa o rezolve. Crucea a raspuns la intrebarea care a rasunat in ceruri “Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?” Crucea raspunde la intrebarea: Cum poti impaca bunatatea lui Dumnezeu cu dreptatea Lui? Se potrivea cu intelepciunea Lui!

b. Se potrivea cu sfintenia Lui. Dumnezeu si-a aratat pe crucea din dealul Golgota, ura vis a vis de pacat. Se potrivea si cu sfintenia Lui!

c. Se potrivea cu puterea Lui. Cum afirmam si in prima parte, Hristos a comprimat o eternitate de pedeapsa, agonie si blestem, in cateva ore, si a luat povara si pacatele intregii lumi asupra Lui. Se potrivea cu puterea Lui! Se potrivea cu El!

d. Se potrivea cu dragostea Lui, pentru ca nimeni in universul acesta nu avea atata dragoste de daruit.

Dorinta lui Dumnezeu era sa aduca pe multii fii la slava. Cineva insa trebuia sa arate drumul.

Ioan 14:1-6 “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într’acolo.” ,,Doamne“, I -a zis Toma, ,,nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într’acolo?” Isus i -a zis: ,,Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.”

Daca Iisus s-ar fi coborat din cer, venind la noi sa ne aduca o harta spre Dumnezeu, nu era de prea mare ajutor. Cuvantul folosit in limba greaca pentru Capetenie este “archegos”. Acest termen are mult mai multe valente decat corespondentul folosit de Cornilescu in limba romana. Cand ne gandim la capetenie, ne gandim in contextul luptei, la unul care sta in spatele frontului si “dirijeaza” ostilitatile, fiind responsabil cu strategia de razboi. Archegos inseamna insa pionier, conducator, autor, urzitor, sursa.

Evrei 5:8-9 “măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit.Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S’a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul (archegos in greaca, autorul in NKJV ) unei mîntuiri vecinice.” Hristos este Capetenia care merge inaintea noastra, demonstrand ce presupune ascultarea, smerenia, renuntarea, supunerea, dragostea, sfintenia si trairea dupa agenda lui Dumnezeu. “macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe cari Le-a suferit.” Prin supunerea Lui, El a croit o cale spre Dumnezeu. El ne ia de mana si ne conduce in prezenta lui Dumnezeu. Prin moartea si invierea Sa a deschis o cale care I-a dat dreptul sa afirme : ” Pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai.” (Ioan 14:19)

Ioan 11:25-26 “…Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” Fara ca El sa fi deschis acest drum, posibilitatea intoarcerii si a reuniunii omului cu Dumnezeu ar fi ramas nerealista. Ca sa poata face toate acestea, a trebuit sa coboare mai jos decat ingerii, si desi ontologic, a devenit unul ca si noi, nimeni in istoria planetei noastre nu a fost ca El. Doar asa a putut darama zidul care ne despartea de Dumnezeu, doar asa a putut birui moartea si pe diavolul, izbavindu-ne de sub robia fricii ei.

“Unde-ti este biruinta moarte?” se intreba Pavel, “Unde-ti este boldul moarte?” Mai are mormantul biruinta asupra noastra? Nicidecum! El s-a intrupat ca sa devina Capetenia si Urzitorul mantuirii noastre, si astfel  ne-a adus biruinta. Aceasta este o alta veste extraordinara de Craciun. Chris Rațiu

Tags: , , , ,

Scopul Întrupării lui Hristos (II)

Dec 29

Posted by Chris in Reflectii, Teologie | No Comments

Evrei 2:9-18 “Dar pe Acela, care a fost făcut ,,pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii“, adică pe Isus, Îl vedem ,,încununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit -o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvîrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mîntuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sînt sfinţiţi, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu -I este ruşine să -i numească “fraţi”cînd zice: ,,Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda în mijlocul adunării. Şi iarăş: ,,Îmi voi pune încrederea în El.“ Şi în alt loc: ,,Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i -a dat Dumnezeu!” Astfel dar, deoarece copiii sînt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi El însuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.”

Spuneam si data trecuta ca textul acesta contine una dintre afirmatiile lui Dumnezeu vis a vis de identitatea lui Hristos, si intelegand-o vom putea prinde si noi adevaratul sens al Craciunului, pentru ca nici o discutie despre aceasta sarbatoare nu ar fi completa fara sa raspundem la intrebarea : De ce s-a intrupat Hristos? sau De ce a devenit Dumnezeu om?

“Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s’a zămislit în ea, este dela Duhul Sfînt.Ea va naşte un Fiu, şi -i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale” Matei 1:20-21

Scopul intruparii lui Hristos a fost fara indoiala mantuirea oamenilor. Textul pe care l-am pus inaintea voastra extrapoleaza conceptul acesta, aducandu-ne inainte 5 motive pentru care El este Mantuitorul perfect.

1.Incepand cu versetul 9 “Dar pe Acela, care a fost făcut ,,pentru puţină vreme mai pe jos decît îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem ,,încununat cu slavă şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit -o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”, intelegem ca Hristos s-a intrupat ca sa fie Inlocuitorul nostru in moarte. Asta inseamna totul pentru noi, aceasta este esenta mesajului si Evangheliei crestine.

Adevarul este ca tu trebuia sa mori pentru pacatele tale, eu trebuia sa mor pentru pacatele mele, dar a venit Hristos cu scopul precis de a o face in locul nostru. Pentru a putea face lucrul acesta insa, El a trebuit sa faca un lucru foarte greu de inteles pentru audienta autorului cartii Evrei. – Dumnezeu a trebuit sa coboare mai jos decat ingerii.

Intersectand timpul, Eternitatea si Perfectiunea s-a smerit, Dumnezeu Fiul s-a smerit, si “pentru putina vreme” a fost facut mai pe jos decat ingerii. A fost facut mai jos decat ingerii ca sa poata muri si moartea Lui nu a fost un accident, ci a fost predestinata de Insusi Dumnezeu Tatal. Hristos s-a nascut cu scopul precis de-a muri. Dumnezeu Fiul pune demnitatea la o parte pentru a gusta moartea pentru noi. Moartea este inevitabila acolo unde exista pacat, pentru ca plata pacatului este moartea. Dumnezeu s-a smerit, a coborat pe pamant sa moara in locul meu si al tau, o moarte substitutiva. Hristos nu a murit pentru un ideal sau vreo cauza nobila, ca si ceilalti eroi ai istoriei, pentru ca nu a fost un simplu martir sau idealist. De fapt moartea Sa nu a fost deloc  doar o simpla trecere in nefiinta. Uitati-va din nou la versetul 9 ” din pricina mortii pe care a suferit-o“. Moartea Sa a fost plina de suferinta, materializata prin agonie in interior si tortura in exterior. Pe cruce Hristos a simtit agonia vesnica a fiecarui suflet care trebuia sa ajunga in iad, si blestemul si pedeapsa vesnica au fost concentrate in cateva ore si puse pe El. Nevinovat de nimic El a suferit totul – de-aceea s-a intrupat, sa fie Inlocuitorul nostru in moarte. Doar in Inlocuitorul nostru este speranta pentru noi sa scapam de domnia pacatului, doar El ne va duce in faza in care vom scapa si de prezenta pacatului.

Gal 4:4-5 “Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.”

2 Cor 5:15 “Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

Acest act suprem de umilinta, prin care Dumnezeu Fiul s-a coborat mai pe jos decat ingerii, are o motivatie pe care o gasim tot in versetul 9. ” pentru ca prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti” Harul izvorat din dragostea Sa a fost motorul extraordinar care a pus planul minunat al mantuirii in miscare. Harul L-a determinat sa se smereasca cum s-a smerit, sa faca tot ce a facut, sa sufere cum a suferit, sa moara cum a murit. Aceasta este masura bunatatii Lui. Ani de zile m-am intrebat ce vrea sa spuna David in Psalmul 63:3 “Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale.” Nu m-am gandit ca voi primi raspuns de la autorul epistolei catre Evrei. Ascultati afirmatia directa a lui Hristos din Ioan 10 :17-18 “Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau.Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.” El a facut totul de buna voie, bunatatea l-a determinat sa guste moartea in locul nostru. Asta este o intr-adevar o veste extraordinara de Craciun!

Facand toate acestea Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si de aceea il vedem tot aici, in versetul 9 “incununat cu slava si cu cinste“.  Chris Rațiu

Tags: , , ,

Scopul Întrupării lui Hristos (I)

Dec 28

Posted by Chris in Reflectii, Teologie | No Comments

Cu trecerea anilor, Craciunul a adunat tot mai multe posibile sensuri. Pentru cei mai multi dintre noi Craciunul este definit de doua cuvinte : voie buna. Metodele de a ajunge la aceasta voie buna sunt extrem de diverse. Unii impart voia buna prin felicitari, de aceea in fiecare an in sezonul acesta se estimeaza ca oamenii isi trimit unii altora peste 4 miliarde de felicitari. Altii gasesc voia buna in pahar, stiind ca daca o vor “face lata”, nimeni nu-i va condamna… ca doar e craciun. Pentru acestia nu spiritul Craciunului ci mai degraba spirtul lui pare sa conteze cel mai mult.

Pentru o alta categorie, Craciunul a devenit ocazia, poate unica din an, de-a se intalni cu familia, de-a merge acasa. Intalnirile cu cei dragi, impartasirea amintirilor, nostalgia vremurilor de alta data si bucuria de a fi toti impreuna pentru cateva ore sau poate zile, este pentru multi poate unica ocazie din an cand vor avea ocazia sa rezolve diferentele si crizele, care le-au rupt familia.

Tocmai pentru ca toti asociem Craciunul cu voia buna si il caracterizam ca fiind cea mai frumoasa sarbatoare de familie, el pare sa amplifice si durerea lipsei si a despartirii, in cazul unei alte categorii, oameni pentru care saracia, boala sau moartea nu sunt straine.

Saracia lucie in care poate s-au zbatut un an intreg, devine dintr-o data insuportabila, pentru ca orice parinte este strapuns de tristetea din ochii copilului care nu a primit nici un cadou. Foamea si lipsurile pe care s-au obisnuit parca sa le ignore se amplifica brusc. ” … macar la Craciun, daca am fi avut ceva cat de cat mai bun!”

Pentru cei ce au pierdut pe cineva drag, Craciunul devine deasemenea un timp extrem de greu de suportat. Amintirile anilor trecuti vin din nou la viata, sapand din nou brazde adanci in inima cicatrizata. Pentru cel ce si-a pierdut partenerul de viata, este foarte greu sa priveasca pe fereastra in seara de Craciun, cand casa vecinului de peste drum este plina cu cupluri, invitate la petrecerea sezonului. Pentru cel ce si-a pierdut un copil, este greu sa vada copilasii colindand si primind cadouri, cand tot ce-i mai poate oferi propriului sau copil este o coroana pe mormant. Craciunul este deasemenea sarbatoarea cand si cea mai zgarcita inima este dispusa sa daruiasca.

Interesant este insa cum, si la primul Craciun si chiar si astazi doar cativa ii inteleg adevaratul sens.

Adevaratul sens al Craciunului a fost inteles de Elisabeta, care a pronuntat faimoasele cuvinte: “Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.” Luca 1:42

Adevaratul sens al Craciunului a fost inteles si de Maria. “Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa,cum făgăduise părinţilor noştri, faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.” Luca 1:46-55

Zaharia a inteles si el adevaratul sens al Craciunului. “Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” Luca 1:68-79

Batranul Simeon a inteles sensul Craciunului. “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor,lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.” Luca 2:29-32

Batrana Ana a inteles si ea adevaratul sens al Craciunului. “A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.” Luca 2:38

Sensul adevarat al Craciunului il vom intelege deci doar multumind lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare. Multumind ca Simeon, inchinandu-ne ca magii – acesta trebuie sa fie si sa ramana sensul Craciunului.

Vom privi  in articolele urmatoare la un text pe care il gasim in cartea Evrei la capitolul 2:9-18, text care contine una dintre afirmatiile lui Dumnezeu vis a vis de identitatea lui Hristos, si intelegand-o vom putea prinde si noi adevaratul sens al Craciunului, pentru ca nici o discutie despre aceasta sarbatoare nu ar fi completa fara sa raspundem la intrebarea : De ce s-a intrupat Hristos? sau De ce a devenit Dumnezeu om?  Chris Rațiu

Tags: , , ,