Eliberaţi şi glorificaţi pe Pământul cel Nou – Romani 8:18-25

Romani 8:18 ,,Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. 19 De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nădejdea însă, 21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de eliberarea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.”

Motivul pentru care Dumnezeu ne-a revelat în biblie ceea ce se va întâmpla când murim este că această cunoaştere ne eliberează de orice teamă şi ne umple cu speranţă, certitudine şi intuiţie. Atunci când teama dispare, nădejdea în Dumnezeu ne inundă, şi trăim diferit. Vieţile noastre arată faptul că bogăţia noastră în Dumnezeu este mai de preţ decât atracţiile de o clipă ale păcatului.

Când aşteptăm cu bucurie nădejdea slavei lui Dumnezeu (Romani 5:2), nu tânjim după plăcerile păcatului de o clipă. Nu suntem absorbiţi de reclamele care spun că cel mai înstărit om câştigă în final. Nu ne irosim energia noastră strângându-ne comori pe pământ. Nu avem dintre cele mai emoţionante vise cu împliniri şi relaţii care pier. Nu ne preocupă ceea ce viaţa nu ne poate oferi (căsătorie, bogăţie, sănătate, faimă). În loc de toate acestea, noi ne bucurăm în minunea că Stăpânul şi Conducătorul Universului ne iubeşte şi ne-a predestinat pentru slavă şi lucrează negreşit ca să ne aducă în Împărăţia Sa veşnică. Noi trăim pentru nevoile altora fiindcă Dumnezeu la rândul Său îngrijeşte de nevoile noastre. Read the rest of this entry »

Tags: Moarte, Teologie

Toţi ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos – 2 Corinteni 5:1-10

,,Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. 2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, 3 negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 4 Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. 5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Aşa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, 7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. 8 Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. 9 De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. 10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

Dacă puteţi crede în teoria evoluţionistă care atrage şi fascinează minţile multor oameni contemporani, atunci veţi crede că ceea ce vi se întâmplă când muriţi nu are mai multă importanţă decât ceea ce i se întâmplă unui pom atunci când moare. S-a terminat. Treci în nefiinţă. Nu simţi nimic, nu ştii nimic, nu conştientizezi nimic. Opinia dumneavoastră ar fi că această serie de predici este absurdă. Nu are nimic de a face cu realitatea – cu ceea ce se întâmplă. Dar dacă găseşti scris pe tăbliţa inimii tale adevărul că există un Dumnezeu Creator, şi că eşti creat ca să ai o relaţie cu El, şi că ceea ce te deosebeşte de balene, delfini şi cimpanzei nu sunt mutaţiile şi chimicalele, ci persoana în asemănarea lui Dumnezeu, atunci probabil că vei sta treaz în miez de noapte şi te vei gândi la veşnicie – căci, în Eclesiastul 3:11 spune că ,,Dumnezeu a pus gândul veşniciei în inima omului.” Şi dacă, la fel ca alte milioane de oameni, ai întâlnit pe Isus Hristos în paginile Bibliei şi ai fost convins că El merită încrederea ta, atunci nu trebuie să fii nesigur de ceea ce urmează când mori. El ne-a spus multe, ca să ne încurajeze şi să ne elibereze de goliciunea teoriei evoluţioniste şi de frica de moarte. Ceea ce am înţeles este că credincioşii în Isus vor fi cu El atunci când mor. Versetul 8: ,,Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” Fiindcă pentru aceia dintre noi care se încred în Isus ca Mântuitor şi Domn ,,căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21), ,,aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine”(Filipeni 1:23). Read the rest of this entry »

Tags: Moarte, Teologie

“Morţii vor învia nesupuşi putrezirii” - 1 Corinteni 15:50-58

Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.”

Săptămâna trecută am înţeles faptul că Pavel a avut trei dorinţe privitoare la viaţă şi moarte — într-o ordine descrescătoare. Prima dorinţă era să nu moară, ci să trăiască până la venirea lui Isus şi în locul experienţei separării sufletului de trup, să experimenteze transformarea trupului său muritor într-unul nemuritor care să trăiască cu Hristos în împărăţie pentru totdeauna. El spune aceasta în 2 Corinteni 5:4, ,,Chiar în cortul acesta deci (acest trup trecător, muritor), gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă.” El nu doreşte să fie ,,dezbrăcat” în sensul de a fi desprins de trupul său. El vrea ca trupul lui să fie înghiţit de unul spiritual nou, trup nemuritor la ultima trâmbiţă când Hristos coboară din cer să-şi stabilească împărăţia şi să ducă această eră spre un sfârşit. Aceasta este cea dintâi dorinţă a lui Pavel. El ştie că nu poate afla, nu poate controla singur, venirea lui Hristos. Aşadar nu este sigur dacă această primă dorinţă i se va împlini. Read the rest of this entry »

Tags: Moarte, Teologie