Ar trebui sã vã mirati cum de nu sunteti încã în iad! Fãrã îndoialã cã acesta a fost cazul unora pe care i-ati vãzut si cunoscut, care niciodatã nu au meritat iadul mai mult decât voi, si care pe atunci pãreau sã merite sã fie acum în viatã la fel ca voi. Cazul lor e fãrã sperantã acum; ei tipã acum în mizerie extremã si în disperare desãvârsitã; dar aici, voi sunteti încã pe pãmântul celor vii si în casa lui Dumnezeu, si aveti o oportunitate sã obtineti mântuire. Ce n-ar da acele suflete sãrmane condamnate, fãrã sperantã, pentru oportunitatea unei zile asemenea celei de care vã bucurati voi acum!

Iar acum aveti o extraordinarã oportunitate, o zi în care Hristos a deschis larg portile îndurãrii si când stã si cheamã, strigând cu voce tare, pe sãrmanii pãcãtosi; o zi în care multi vin la El si se nevoiesc sã intre în Împãrãtia lui Dumnezeu. Zilnic sunt multi care vin de la est, vest, nord si sud; multi care au fost pentru mult timp în aceeasi conditie mizerabilã în care sunteti si voi, sunt acum într-o stare de fericire, cu inimile umplute de dragoste pentru Cel care i-a iubit si i-a spãlat în sângele Lui de pãcatele lor, bucurându-se în nãdejdea slavei lui Dumnezeu. Cât de înfricosãtor este sã fii lãsat pe dinafarã într-o asemenea zi! Sã vezi cum multi altii sãrbãtoresc, în timp ce tu suferi si pieri! Sã-i vezi pe atât de multi bucurându-se si cântând cu inima plinã de bucurie, în timp ce tu ai motive doar sã plângi din cauza întristãrii din inimã si sã urli din cauza durerii sufletesti! Cum puteti sã stati linistiti o singurã clipã mãcar în aceastã conditie?

Nu sunt sufletele voastre la fel de pretioase ca cele ale oamenilor din Suffield ( o localitate din apropiere ), unde ei se întorc pe zi ce trece tot mai multi la Hristos? Oare nu sunt multi aici care au trãi mult în aceastã lume si totusi nu sunt nãscuti din nou pânã în ziua de azi? Astfel cã sunt strãini de poporul Israel si, de când trãiesc, nu au fãcut altceva decât sã-si strângã o comoarã de mânie pentru ziua mâniei. Cazul dumneavoastrã, domnilor, într-un mod special, este extrem de periculos.

Vinovãtia voastrã este extrem de mare, iar inimile voastre sunt foarte împietrite. Nu vedeti cã, în general, persoanele de vârsta voastrã nu sunt atinse si rãmân neregenerate, în mijlocul acestei lucrãri remarcabile si minunate din perioada aceasta de îndurare?

Trebuie sã vã cercetati pe voi însivã si sã vã treziti pe de-a-ntregul din somn. Nu veti putea îndura furia si mânia unui Dumnezeu infinit. – Iar voi, tinerilor si tinerelor, veti neglija oare aceastã perioadã pretioasã de care aveti parte, când atât de multi altii de vârsta voastrã renuntã la desertãciunile tineretii si vin la Hristos? Acum aveti, în mod deosebit, o oportunitate extraordinarã; dar, dacã o neglijati, se va întâmpla cu voi în curând ca si cu acele persoane care si-au petrecut toti anii pretiosi ai tineretii în pãcat si care au ajuns acum într-o asemenea stare înfricosãtoare de orbire si împietrire. Iar voi, copiilor, care nu sunteti convertiti, oare nu stiti cã sunteti în drum spre iad si cã veti îndura mânia grozavã a acelui Dumnezeu care e mânios pe voi în fiecare zi si în fiecare noapte? Vã veti multumi sã rãmâneti copiii diavolului, când atât de multi alti copii din tarã au fost convertiti si au devenit copiii sfinti si fericiti ai Regelui regilor? Read the rest of this entry »

Tags: Doctrina, Dumnezeu, iad, Manie, pacat, pacatosi, Teologie

Pãcãtosule! Ia în considerare pericolul înfricosãtor în care te afli: lucrul deasupra cãruia atârni, tinut de mâna lui Dumnezeu, e un cuptor imens de mânie, o groapã latã si fãrã fund, plinã de focul mâniei – si esti tinut deasupra acelei gropi de mâna acelui Dumnezeu a cãrui mânie e provocatã si aprinsã la fel de tare împotriva ta, cum e împotriva celor multi care sunt condamnati în iad. Atârni de un fir subtire de atã, iar flãcãrile mâniei divine ard în jurul tau, gata sã te mistuie în fiecare moment; si nu ai niciun Mijlocitor, nimic de care sã te tii ca sã te scapi, nimic care sã te tinã departe de flãcãrile mâniei, nimic care sã fie al tãu, nimic ce sã fi fãcut vreodatã, nici ce sã poti face, care sã-L facã pe Dumnezeu sã te crute pentru o clipã mãcar. si ia în considerare aici în mod particular.

1. A cui mânie este: este mânia Dumnezeului infinit. Dacã ar fi doar mânia unui om, chiar de ar fi cea a celui mai puternic print, ar fi, prin comparatie, prea putin vrednicã de luat în seamã. Mânia regilor este foarte de temut, în special cea a monarhilor absoluti, care au cu totul în puterea lor posesiunile si vietile supusilor lor si pot sã dispunã de ele dupã placul lor. Proverbe 20:2 – „Frica pe care o insuflã împãratul este ca rãcnetul unui leu: cine îl supãrã, pãcãtuieste împotriva lui însusi”. Acel supus care îl mânie rãu pe un print despotic, poate suferi cele mai extreme chinuri pe care le poate inventa mintea umanã sau pe care le poate aplica puterea omului. Însã, cei mai mari monarhi pãmântesti, în cea mai mare maiestate si putere a lor si când se îmbracã cu cele mai mari terori ale lor, sunt doar ca viermi neputinciosi si vrednici de dispret, în comparatie cu marele si atotputernicul Creator si Rege al cerului si pãmântului. Tot ce pot face ei, când sunt mai înfuriati si când si-au manifestat furia pânã la capãt, e putin lucru. Toti împãratii pãmântului sunt înaintea lui Dumnezeu ca lãcustele; sunt nimic, mai putin decât nimic: atât iubirea, cât si ura lor, sunt de dispretuit.

Mânia marelui Rege al regilor e cu atât mai teribilã decât a lor, cu cât e mai mare maiestatea Lui. Luca 12:4,5 – „Vã spun vouã, prietenii Mei: Sã nu vã temeti de cei ce ucid trupul, si dupã aceea nu mai pot face nimic. Vã voi arãta de cine sã vã temeti. Temeti-vã de Acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce în gheenã; da, vã spun, de El sã vã temeti.” Read the rest of this entry »

Tags: Doctrina, Dumnezeu, iad, Manie, pacat, pacatosi, Teologie