Am inceput periplul acesta in urma cu vreo sapte saptamani, si discutand despre Efeseni 6 ne-am referit in mai multe randuri la contextul cartii. Am vazut ca primele trei capitole, ceea ce am numit partea doctrinara a cartii, se focalizeaza pe resursele si binecuvantarile extraordinare puse la dispozitia noastra in Hristos. Sectiunea aceasta culmineaza de fapt, cum spuneam si data trecuta cu doxologia de pe finalul capitolului trei la versetele 20 si 21. ” Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi,a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”
In capitolul 4 incepe partea aplicativa sau practica a identitatii noastre in Hristos, parte care ne cheama la o purtare vrednica de chemarea pe care am primit-o. Mai concret, suntem chemati la smerenie si blandete, la indelunga rabdare si ingaduinta, la dragoste, la unirea Duhului si legatura pacii. Suntem chemati la credinciosie fata de adevar, si in dragoste sa crestem in toate privintele spre starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Acest lucru este posibil prin unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, sens in care El a dat diferite slujbe, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.
Pentru a dobandi toate acestea, suntem insa chemati sa ne dezbracam de omul cel vechi, sa renuntam la poftele inselatoare, la minciuna, la cuvintele stricate, la amaraciune, la iutime, la manie, la clevetire, si la orice fel de rautate si sa ne imbracam cu omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.
Toate acestea insa sunt urmate de o afirmatie necesara, facuta in capitolul sase versetul zece. Pavel intelege ca este imposibil sa reusim toate acestea pe cont propriu, de aceea ne si sfatuieste spunand : ” Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” Fara puterea aceasta, renuntarea la tot ce-i rau si cautarea neprihanirii, luminii, si adevarului, umblarea in intelepciune ar fi neverosimile. Pentru a creste, pentru inoirea in duhul mintii, pentru a iubi adevarul, puterea tariei Lui este imperativa.
Am privit in repetate randuri la adversarul nostru si analizandu-i armele si tactica, am ajuns la concluzia ca este cu adevarat un dusman formidabil, iar asta face lupta pe viata si pe moarte. Frica nu are insa loc in inimile noastre odata ce am inteles ca Insusi Dumnezeu ne-a pus la dispozitie armura Sa. Am luat piesele ei rand pe rand si am descoperit rolul si importanta fiecareia in lupta.
Centura Adevarului ne reaminteste ca doar cine lupta cu sinceritate si dedicare totala va birui
Platosa Neprihanirii ne protejeaza inima si maruntaiele ( mintea si sentimentele) de viclenia si uneltirile diavolului.
Incaltamintea Evangheliei Pacii asigura vestea buna a impacarii. Intelegand ca avem pace cu Dumnezeu vom ramane in picioare pana ce vom fi biruit totul.
Scutul Credintei are rolul de-a ne proteja de sagetile arzatoare ale celui rau. In fata ploii de sageti, doar scutul acesta ne va salva viata. Credinta face posibila relatia cu Dumnezeu si doar prin ea adevarul devine eficient in vietile noastre.
Coiful Mantuirii ne protejeaza prin nadejdea data de constientizarea sigurantei mantuirii. Sabia diavolului va incerca sa te loveasca atat cu descurajarea cat si cu indoiala.
